Membrii oricarui grup dezvolta, de-a lungul timpului, diferite moduri de interactiune. Comunicarea interpersonala din interiorul grupului dar si succesul comunicarii grupului cu managerii sau ceilalti angajati sunt elemente cheie ale functionarii la cote inalte ale grupului in cauza.

Cum in orice organizatie exista numeroase grupuri, iar leadership-ul modern nu poate fi interpretat in afara acestora, implicarea celui din urma in formarea grupurilor in vederea obtinerii performantelor este impetuos necesara. Mai mult, in functie de stadiul de dezvoltare al grupului, liderul dar si membrii sai se pot confrunta cu diferite incercari pe care liderii performanti stiu sau trebuie sa stie cum sa le gestioneze.

Etapele construirii grupurilor de munca

Constituirea propiu-zisa
Inca din primele momente in care grupul se formeaza, membrii acestuia incep sa interrelationeze in vederea familiarizarii. Aceasta perioada este una in care relatiile sunt de cunoastere si de lamurire a situatiei, dar mai ales de clarificare a cerintelor, scopurilor, motivelor si obiectivelor grupului. De cele mai multe ori aceasta perioada se caracterizeaza prin incertitudinea datorata faptului ca indivizii nu detin suficiente informatii (ceea ce duce inevitabil la stres sau stari conflictuale). Din acest motiv, liderul va trebui sa intervina si sa lamureasca toate aceste incertitudini care pot aparea. Discutiile informale sunt cele care, de cele mai multe ori, datorita naturii lor mult mai relaxate, ofera informatiile necesare membrilor grupului cu privire la incertitudinile existente: Cine sunt ceilalti membri? Care sunt asteptariele de la grup? Ce fel de autoritate se va manifeta in grup? Care sunt responsabilitatile membrilor? Cine este liderul formal si cine cel informal? etc.

Tensiunea
Aceasta perioada este caracterizata prin numarul destul de mare de conflicte si momente tensionate generate de neintelegeri sau nelamuriri, in ciuda faptului ca membrii grupului se simt in mai mare siguranta decat in prima etapa. Unitatea grupului nu este inca consolidata datorita faptului ca membrii acestia nu si-au clarificat inca rolurile pe care le au de indeplinit. Interventia liderilor este vitala in perioada de tensiune. Ei sunt cei care au rolul de a genera coeziunea grupului prin incurajarea membrilor echipei de a-si prezenta argumentat parerile cu privire la buna sau proasta functionare a grupului. Astfel membrii sunt stimulati sa comunice, sa-si lamureasca problemele, sa inteleaga situatia reala si cel mai important, sa se mobilizeze pentru a-si atinge obiectivele propuse. Abilitatea cu care liderul determina aceste actiuni poate constitui un avantaj strategi al acestuia, mai ales in aceasta perioada in care, inclusiv rolul sau nu este asumat de catre toti membrii grupului, existand situatii in care aceasta pozitie este dorita si de alte persoane. In cazul in care o astfel de interventie nu are loc, riscul ca grupul sa se destrame este unul foarte mare. In concluzie, conflictele care se nasc in aceasta etapa trebuie gestionate astfel incat toata energia, dar si atitudinle angajate si revendicate sa fie dirijate in sensul trecerii la actiune pentru realizarea obiectivelor. Exista un risc major care poate ?afecta? unele grupuri: ?blocarea? in aceatsa etapa. Astfel, grupurile ajung sa fie atat demoralizate cat si neproductive, iar unii membri pot parasi grupul respectiv.

Normarea
Aceasta perioada se instaleaza imediat dupa ce rolurile sunt bine stabilite si acceptate de toti membrii, problemele din starea precedenta s-au lamurit, iar coeziunea grupului prinde contur. Astfel se definitiveaza atat relatiile cu liderul cat si ierarhiile operationale. Este etapa formarii si coeziunii grupului, a spiritului de comuniune, a stabilirii clare a regulilor de relationare si intarirea, prin feed back pozitiv, a sentimentelor de responsabilitate. In aceasta faza, liderul (care va actiona ca un facilitator) este cel care trebuie sa-i stimuleze pe membrii grupului sa-si elaboreze propriile norme si valori dupa care grupul se va ghida in scopul evitarii competitiei nesanatoase dintre colegi.

Actiunea
Reprezinta perioada in care grupul devine unul matur si se concentreaza pe indeplinirea obiectivelor propuse dar si asupra solutionarii provocarilor cu care se confrunta. Astfel, el este capabil sa realizeze sarcini de munca complexe si sa rezolve dezacorduri interne in mod creativ. Este etapa inaltei performate pe care grupul o poate da. Datorita faptului ca in aceasta perioada grupul este bine format, membrii se cunoasc intre ei, iar problemele anterioare au fost solutionate, atmosfera de lucru este relaxata si interactiva. In aceasta etapa, caracterizata prin satisfactia rezultatelor obtinute, liderul beneficiaza de o dubla satisfactie: cea de indeplinire a obiectivelor propuse dar si cea de buna formare si gestionare a grupului.

Dizolvarea
Aceasta etapa nu este carcateristica tuturor grupurilor, ci doar anumitor grupuri special formate pentru indeplinirea unor sarcini limitate de timp. Astfel, un grup care este bine integrat este capabil sa se demobilizeze o data ce sarcina pentru care el s-a constituit a fost indeplinita. Astfel de grupuri sunt des utilizate in organizatiile moderne. Important este ca membrii grupului sa aibe capacitatea de a se aduna repede in vederea formarii unui grup care sa indeplineasca un obiectiv clar specificat, sa se dizolve imediat dupa atingerea lui, dar sa se poate remobiliza intr-un timp scurt si bine definit, daca este necear.

Marele merit ale managerului/liderului performant este identificarea corecta a acestor ?stadii? si buna gestionare a situatiilor tensionate care pot aparea in cadrul grupului abia format. Empatia si asertivitatea sunt alte doua calitati esentiale pentru un manager/lider de succes.